POEZII PENTRU INIMA TA Vol 2

Published by Dolman Scott in 2014

Copyright ©2014 Stefania Rotariu

All rights reserved. No part of this publication may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted in any form or by any means, electronic, mechanical, photocopy, recording or otherwise, without prior written permission of the copyright owner. Nor can it be circulated in any form of binding or cover other than that in which it is published and without similar condition including this condition being imposed on a subsequent purchaser.

ISBN 978-1-909204-37-9

Dolman Scott Ltd

www.dolmanscott.co.uk

A coborat soarele

A coborat soarele din nori,

Si a lasat o dara mare,

Sa poti candva sa te strecori,

Pana sus, sus la soare.

A coborat in inima care,

Se zbatea zdrobita,

Statea ca intr-o grea-nchisoare,

Ferecata si chinuita.

Da, a coborat iar soarele,

Si-a sarutat usor,

A sarutat buzele,

Ce stau ascunse dup-un nor.

Mereu va cobora soarele,

Daca tristetea se va adaposti,

Si imi va sterge lacrimile,

Pana cand tu vei veni.

Adapostesc o inima

Adapostesc o inima,

Toata, toata din nisip.

Se scurge, se rasfira,

Nu pot s-o apar, s-o ating.

Iar forma ei dispare,

Se rupe-n jumatate.

Apoi din inima cea mare,

Ramane praful ce se zbate.

Culeg cu mana-mi tremuranda,

Nisipul cald si rasfirat,

Ramas din inima plapanda,

Care in praf s-a tranformat.

Aduc bucurie

Aduc bucurie,

Tristete uneori,

Prietenilor ce ma-mbie,

Sa depanam pareri.

Cuvinte sunt destule,

Dar parca nu-i de-ajuns,

Sa-mpace asta lume,

In care am patruns.

Nu stiu a spune,

Cuvinte multe si alese,

Spun ca iubesc aceasta lume,

Si-n aste vorbe, toate sunt cuprinse.

Adun amintirile

Adun amintirile mele,

In pumnul strans inchis,

Nu vreau sa pierd nimic din ele,

Nimic ce-n ceruri imi este scris.

Si-adorm cu ele la capatai,

In visu-mi le voi duce.

Printre ele sta dragostea dintai,

Ce ma adora, ma seduce.

Si-o port in suflet adancita,

Nu vreau s-o pierd, ar fi pacat,

Sa pierd o dragoste preasfanta,

In care am trait, m-am imbatat.

Ai grija

Ai grija pe unde pasesti,

Sa nu calci peste inimi.

Poti sa darami si sa ranesti,

Vieti, care nu le schimba nimeni.

De te-nvarti pe-o culme sus,

Si jos e plin de lume,

Cobara doar privirea si-i de-ajuns,

Nimic nu se asteapta de la tine.

Nu trebuie sa strigi, ca lumea sa te vada,

Cat esti de invatat si de ajuns.

Nu trebuie sa-i faci, pe altii ca sa creada,

Ca pentru tine nu exista jos.

Ai lasat urme

Ai lasat urme-n viata mea.

Ai lasat urme pe-o inima,

Ce-si plange durerea,

Fara sa spuna cat este de grea.

Ai lasat urme, urme multe,

Pe-o viata ce se-ntinde ca o ata,

Si nu se stie cand se rupe,

Sau ce-o tine, o agata.

Ai lasat, ai lasat doar urme,

Pe diminetile-n racoare,

In care buzele nu pot a spune,

Daca sarutu-i dulce sau rau doare.

Ai revenit

Ai revenit,

Si mi-ai adus lumina.

Acum viata s-a ivit,

Va fi o viata plina.

Ai revenit,

Si bucuria s-a intors,

Iar golul care l-am primit,

Nu ma mai trage-n jos.

Si inima-a inceput din nou,

Sa bata mai puternic,

Si-mprastie-un ecou,

Ce ma-nvaluie in timp.

Ma ridica, imi da putere,

Ca sa lupt, sa lupt mai mult,

Pentr-o dragoste ce-mi cere,

S-o traiesc, sa n-o ascund.

Ai starnit o ploaie

Ai starnit o ploaie de nisip,

Si pulbere-ai imprastiat.

Nu pot sa-ti spun nimic,

Caci mintea ti s-a incurcat.

Incerc sa deslusesc cuvinte,

Dar tu le-arunci departe.

Nu stiu, ce ti-a ramas in minte,

Nu stiu, de ai ganduri desarte.

Mania ti-a cuprins inima,

Si-o arde si o perpeleste,

Si nu mai stii de-i bine-asa,

Ori daca, vreo solutie se gaseste.

Te las dar a gandi de poti,

Si mintea sa ti-o deslusesti,

S-arunci departe ganduri fara sorti,

Sa-mi spui cumva, de ma iubesti.

Ai venit

Ai venit si-ai stat o clipa,

Zambetu l-ai impartit,

C-o inima ce se-nfierbanta,

In vapaia ce-ai trezit.

Apoi, ai lasat ochii umezi,

Peste-o privirea-adanca,

Si lacrimi ai cules,

Cu mana larga si umpluta.

O inima nu poate fi purtata,

De vanturi sau de ape,

Nu poate fi ajutata,

Sau pusa la o parte.

O inima asteapta,

Un pic de iubire,

Si-un vis s-o intoarca,

Din orice amagire.

Alunga-mi supararea

Alunga-mi supararea,

Cu-n dulce sarut,

Si fa ca alinarea,

Sa se transforme-n scut.

S-adapostesc gandul cel greu,

Cand inima mi-o-ncearca,

O poarta peste timp si eu,

Nu sunt, nu sunt ca altadata.

Mangaie-mi gandul cand se zbate,

Sub greutatea ce-l zdrobeste,

Si-l poarta-n dimineti umblate,

In care visul mai traieste.

Am ales sentimente

Sentimente curate-am ales,

Sa pun pic cu pic,

In viata care are sens,

Si n-are de pierdut nimic.

Am ales cuvinte,

Sadite-n inima curata,

Ce nu vor fi pierdute,

In vremea grabita si uitata.

Am ales ganduri si soapte,

Adapostite in nopti si zile,

In inima care se zbate,

Pentru-orice gand, orice zvacnire.

Eu pot sa spun, ca am ales,

Cand zorii vietii se arata,

Si viata-i plina, are sens,

E-o viata de mult asteptata.

Am baut

Am baut din paharul fericirii,

Fericit-am fost?

Am baut din paharul dezamagirii,

Stiu, ca am baut fara vreun rost.

M-au amagit cuvintele desarte,

Si-aroma lor am savurat.

Si m-am pierdut candva departe,

Intr-o lume, care m-a uitat.

Si am trait,

Am trait pentru oameni,

Ce-n jurul meu s-au adapostit,

Doar in usoare vremuri.

Acum, beau paharul tristetii,

Este plin, plin cu varf,

Gandesc la anii vietii,

In care am trait si plang.

Am coborat stelele

Am coborat stelele pe tine,

Si-am construit un nou cer.

Nu stiu daca asa-i mai bine,

Dar tu nu esti la fel.

Ti-am dat din culoarea curcubeului,

In petalele florilor te-am imbracat,

Dar ai luat chipul misterului,

Si-n umbra iar m-ai aruncat.

Credeam ca esti a mea minune,

Dar stelele-ai intunecat,

Si-ai vrut sa vin in a ta lume,

Sa fiu un intuneric minunat.

Voi diparea din nou,

Din calea pierzarii,

In care nu traiesc doar eu,

Traieste cu mine, fiinta intristarii.

Am crezut ca pot

Am crezut,

Ca pot sa zbor,

Dar aripile mi s-au rupt,

Si a crescut tristetea-n locul lor.

Am crezut, ca pot sa zbor,

Am crezut, ca ceru-l voi atinge,

Si ma voi face-un nor,

Pe cerul, ce-n infinit se-ntinde.

Am crezut ca viata,

Viata este-un zbor,

Intinzi linistit aripa,

Si poti atinge-usor un nor.

Dar viata este-un cantec trist,

Si-acum privesc un cer,

Ce larg, larg sta deschis,

S-adune ingerii in el.

Am inchis ochii

Am inchis ochii,

Fiindca lacrimi au izvorat.

Am inchis ochii,

Sa nu mai visez urat.

Si-n inima plina de tristete,

S-a lasat tacerea,

Si-a-nceput sa-nghete,

Sa-nghete durerea.

Apoi un gol imens,

S-a intins fara zabava,

Si totul a cuprins,

In mana sortii firava.

Am invatat sa rad

Am invatat sa rad,

Cand plansul sfredeleste-n mine,

Si nimeni n-a stiut ca plang,

Toti au stiut, ca-mi este bine.

Am invatat ca viata,

Nu-i usoara, nici simpla.

Deschizi doar ochii dimineata,

Si poate sa se schimbe, in orice clipa.

Iar lucruri parasite de valoare,

Primesc o importanta capitala,

Si viata plina, animatoare,

Ramane doar o viata necesara.

Am plans candva

Am plans candva,

In singuratate,

Si-atunci mi se parea viata,

Plina de lucruri desarte.

Nu aveam cai si nici sfarsit,

Iar pentru mine toate,

Erau doar drumuri de trecut,

Grele si pline de hartoape.

Nimic nu m-atragea,

Sa ma anime,

Eram intr-o stare ce murea,

Intr-o lume, ce nu era ca mine.

Si dimineata era noapte,

Iar noaptea grea, naucitoare,

Rupea din mine cate-o parte,

Si ciopartea in graba-i mare.

Am plans candva in singuratate,

Si plansul, era greu si dureros.

Nu-ntelegeam, traiam in noapte,

Varsand doar lacrimi, fara de folos.

Am plans

Am plans candva zadarnic,

Dupa o dragoste fugara,

Ce palpaia in intuneric,

Ca o lumina ce dadea sa moara.

Si lacrimile dulci-sarate,

De-atatea sarutari si amintiri,

Eu le-am sorbit incet pe toate,

Cu buzele unei iubiri.

Am pus visele

Am pus visele mele,

Intr-un sac undeva,

Si intr-o zi voi da de ele,

Si te voi cauta.

Pan-atunci ma ridic,

Si vreau din viata,

Sa gust, sa gust un pic,

Caci ea imi da si ma rasfata.

Nu vreau intrebari naucitoare,

La ce-am facut cu viata mea.

Eu stiu ca viata-i trecatoare,

Si trebuie sa gusti, sa gusti din ea.

Am luat doar firimituri,

Si tristeti amestecate,

Cu multe, multe ganduri,

Ce-au devenit desarte.

Acum adun doar bucurii,

Si fug daca tristetea vine,

M-amestec intre mii de nebunii,

In care ma petrec si-mi este bine.

Am renuntat la viata

Am renuntat la viata,

La vise-am renuntat.

S-a dus si ultima speranta,

Totul s-a dus, s-a spulberat.

Inchid doar ochii,

Si voi merge inainte.

Ma pun in mana sortii,

Ce ma condamna, ma inghite.

E grea si dura incercarea,

Se stinge inima din mine,

Si lacrimile intrec marea,

Ce vine ca taifunul, aducand ruine.

- O, mare intunecata!

In vise-ai aparut,

Atat de neagra si patata,

M-ai inghitit si-am disparut.

Am vazut timpul

Am vazut timpul trecand,

Scurgandu-se usor pe langa mine,

Si-n inima-a patruns un gand,

Ca timpul, nu tine seama de nimeni.

Era atat de rece si distant,

Nici-o privire nu mi-a daruit,

Doar semnul peste mine si-a lasat,

Ca semn, ca el m-a biruit.

Si-am lasat timpul sa plece,

Si-am coborat privirea-n jos,

Caci viata vine, poate trece,

Nimeni nu este ce-a mai fost.

Am vrut

Am vrut un inger ca sa fiu,

Sa ma transform in noapte,

Sa-ti mangai visele tarziu,

Sa-ti fiu mereu aproape.

Am vrut, cu mana ca sa-ti iau,

A lumii grea povara,

Si liniste mereu sa-ti dau,

S-alung, orice-n tristete te coboara.

Si fata blanda s-o ating,

Cu un sarut al noptii,

In brate cand te tin si te cuprind,

Sa nu te las in mana sortii.

Atat am vrut, atat de mult,

Sa-ti dau o mica stralucire,

Pe fruntea care o sarut,

Cand nu ma vezi, ca sunt cu tine.

Am vrut sa scriu

Am vrut sa-ti scriu,

Dar cuvintele s-au imprastiat,

Si-am incercat pana tarziu,

Sa caut un cuvant ce l-am uitat.

Era cuvantul ce-n mangaiere,

Tu il rosteai cu-atata drag,

Si inima se-nfiora-n placere,

Cand vesel apareai in prag.

Sunt amintiri pastrate,

Si uneori le scot,

Din inima unde stau adunate,

Si ghemuite intr-un loc.

Am vrut sa-ti scriu

Am vrut sa-ti scriu

Cateva cuvinte,

Dar penelul s-a oprit,

Si nu mai stiu,

De ce nu vrea sa scrie ca-nainte.

Am vrut un sarut sa-ti trimit,

Pe-un alb porumbel calator,

Dar sarutul e tare fierbinte,

Si tainic in loc s-a oprit,

Pe buzele peceluite in locul lor.

Am vrut o-mbratisare sa-ti timit,

Dar bratele s-au oprit ridicate,

Asteptand, sperand ca vreodata.

Dar nu, ce cautau n-au mai gasit,

Erau doar umbrele reci si uitate.

Arde flacara dragostei

Arde flacara dragostei,

Si arde fierbinte-n mine.

Ma-ncalzesc la caldura ei,

Ca-mi este cald si bine.

Arde flacara rosie-a dragostei,

Si ochii-mi stau atintiti,

Pe lumina calda-a ei,

Sa nu se miste, stau cuminti.

Ma pierd in lumina dragostei,

Si-n vise care-adanc ma cuprind,

Traiesc si patimesc doar cu-n temei,

Sa nu ma pierd, sa nu ma sting.

Astazi

Astazi sunt o bucurie,

Pentru cine-si aminteste.

Maine poate nu se stie,

Daca cineva ma mai iubeste.

Las doar un zambet,

Si-o viata plina de culoare,

Si iau ce-am adunat in suflet,

Tablouri pline de splendoare.

Imi fac bagajul cu-amintiri,

Si pun in el ce-am strans.

Cuvinte, poze, multe chipuri,

Cu care-am ras, sau poate-am plans.

Valiza mea este usoara,

Tot ce-a fost rau am aruncat,

E plina cu-amintiri de-odinioara,

Ce m-au cuprins, m-au fermecat.

As vrea sa dorm

As vrea sa dorm,

Caci oboseala ma imbie,

Dar mintea se-adanceste intr-un somn,

Ce seamana mai mult a agonie.

Se zvarcoleste,

Sub aripile oboselii,

Si-i este greu, se perpeleste,

Asteapta, ca sa vina zorii.

Apoi cu ultimele puteri,

Ma-ntind pe patul adormit,

Si inchid ochii si mai sper,

Ca-n asta seara, la mine te-ai gandit.

As vrea sa nu fugi

As vrea sa nu mai poti fugi,

De ochii care te privesc,

Caci unde mergi, pe unde-apuci,

Tot ei te cauta si te gasesc.

Sunt ochii marii de clestar,

Cand dimineata se trezeste,

Si-n ea se oglindeste clar,

Tot ce se misca, ce traieste.

Imaginea-ti este pictata,

In ochii marii de clestar,

Nu vei putea fugi vreodata,

Degeaba-ncerci, e in zadar.

As vrea sa nu uiti

As vrea sa nu uiti,

Zilele dragostei noastre,

Si uneori sa mai saruti,

Clipele pierdute printre astre.

Sa vii acolo eu te astept,

Sa iti dau o sarutare,

Apoi sa pleci si sa te pierd,

Pana va fi o data viitoare.

Mi-ajunge o clipa, doar atat,

Doar atat sa fur din viata ta.

In ea sa pot sa ma alint,

E-o clipa ce cuprinde toata viata.